22 Martie 2010: Apă curată pentru o lume sănătoasă
“Apă curată pentru o lume sănătoasă” este sloganul sub care se desfăşoară anul acesta ziua mondială a apei. Înfiinţată în 1992, ziua este dedicată implementării recomandărilor ONU referitoare la resursele de apă dulce şi acţiunilor concrete pentru utilizarea eficientă a apei.
Ok, în Tulcea “Primăria municipiului organizează acţiuni de conştientizare a necesităţii protejării apei. Programul de activităţi va marca însemnătatea evenimentelor de mediu, va cuprinde prezentări pregătite de elevi şi va include o vizită de cunoaştere a modului de funcţionare, a proceselor şi tehnologiilor de tratare a apei. Acţiuni similare se vor desfăşura şi în şcolile din perimetrul RBDD.” (via GreenReport).
Acum sa vedem unde ne situam de fapt.
La jumătatea Decadei Internaţionale pentru Acţiune a ONU, intitulată “Apă pentru viaţă: 2005-2015″, Organizaţia Mondială a Sănătăţii publică datele la nivel mondial despre calitatea apei, accesul la apă potabilă şi calitatea sistemelor sanitare. Scopul programului mondial “Apă pentru viaţa” era ca în 10 ani să reducă la jumătate numărul de oameni fără acces la apă potabilă şi instalaţii sanitare de bază.
Citeste/descarca aici raportul OMS 2010
Citeste despre Decada Internaţionala pentru Acţiune
Folosind datele culese din 1990 pana in 2008, se estimează că targetul referitor la apă potabilă se va atinge sau chiar depăşi, dar nu şi cel care îşi propune îmbunătăţirea situaţiei instalaţiilor sanitare.
Câteva cifre:
- 2,6 miliarde de oameni nu au acces la instalaţii sanitare corespunzătoare
- … dintre care 751 de milioane de persoane folosesc instalaţiile la comun cu alte gospodării sau le folosesc pe cele publice. La încheierea perioadei vor lipsi 1 miliard de oameni până la targetul propus
- 3,8 miliarde de oameni au apă curentă în gospodărie, cu un total de 5.9 miliarde de persoane care au acces la surse de apă curate/îmbunătăţite
- în China şi India, 89 respectiv 88% din populaţie îşi procură apă din surse curate sau îmbunătăţite – procente în creştere semnificativă faţă de anul 1990, când erau la 67 respectiv 72%
Africa şi Asia rămân zone cu probleme
Lipsurile cele mai mari se înregistrează în continuare în Africa la sud de Sahara şi în sudul Asiei, în special în zonele rurale unde sub 60%, respectiv sub 40% dintre locuitori au acces la vreun fel de instalaţie sanitară oricât de rudimentară, iar numai 25% dintre oameni beneficiază de instalaţii care colectează reziduurile (adică nu le evacuează în mediul înconjurător). În privinţa apei potabile: peste 50% din africanii de la sud de Sahara din mediul rural nu au acees la aşa ceva; în aceeaşi situaţie se află şi 20% dintre asiaticii din mediul rural . Pe scurt: din populaţia rurală la nivel global 22% încă nu are acces la apă curată şi 47% nu foloseste instalaţii sanitare care să capteze reziduurile (29% nu foloseste deloc…)
Cele două aspecte sunt interdependente: atât timp cât reziduurile nu sunt captate, apa va fi contaminată. Pare să fie o problemă fără sfârşit în special în ţările africane, unde poluarea atinge cote extreme: oamenii sunt obligaţi să bea o apă care cu siguranţă îi va îmbolnăvi. Chiar dacă microorganismele sunt distruse prin fierbere, rămân substanţele nocive care nu pot fi eliminate.
România?
Deşi listată în categoria “Ţări dezvoltate” în raport, ţara noastră se prezintă cu următoarele date:
- folosirea instalatiilor sanitare (cu canalizare, etc): 72% din populatie din care: 88% în mediul urban, 54% în mediul rural
- accesul la apa potabilă: “nu există date/date insuficiente” (!!!)
- înjumătăţirea populaţiei care nu are instalaţii sanitare până în 2015: FAIL conform prognozei – noi, cu Africa din sudul Saharei şi cu Asia
- înjumătăţirea populaţiei care nu are acces la apă potabilă: date insuficiente (!!!)
- singurele date referitoare la accesul la apă – procentul de oameni care au apă curentă: 61% din care în mediul urban 91% dintre locuitori, în mediul rural 26%. (Mentiune/curiozitate: datele culese în 1990 arată aşa: apă curentă aveau 47% dintre români, adică 85% din locuitorii din urban şi 3% (TREI la sută) dintre locuitorii din rural.)
Ziceam că România e trecută la “Ţări dezvoltate” – ei bine, pentru categoriile menţionate aici procentele sunt 96-98% pentru mediul rural şi 100% pentru mediul urban. Cred că tocmai am demonstrat statistic că România nu e tocmai o ţară dezvoltată nici când vorbim de necesităţi fundamentale. Lipsa datelor legate de accesul la apa potabila e socanta. O fi avand vreo legatura, chiar si marginala, cu faptul ca pana si statiile de epurare ale marilor orase sunt sub standardele UE?
Faţă de anul 1990, progresele din zonele defavorizate ale lumii sunt evidente. Totuşi, chiar dacă obiectivele programului sunt atinse, tot vor fi 1,7 miliarde de oameni care n-au acces la instalaţii sanitare şi 700 de milioane fără apă potabilă în 2015. Sunt condiţii pe care le luăm de bune şi fără care nu ne imaginăm că am putea trăi, în timp ce vieţile tuturor acestor oameni depind de ele. Probabil până atunci discrepanţele dintre “lumi” se vor adânci încă şi mai tare.
[ Imagini via: topnews | scienceacross.org ]
TweetRecomandă prietenilor tăi acest articol:
Articole asemanatoare:
