“Apă curată pentru o lume sănătoasă” este sloganul sub care se desfăşoară anul acesta ziua mondială a apei. Înfiinţată în 1992, ziua este dedicată implementării recomandărilor ONU referitoare la resursele de apă dulce şi acţiunilor concrete pentru utilizarea eficientă a apei.
Ok, în Tulcea “Primăria municipiului organizează acţiuni de conştientizare a necesităţii protejării apei. Programul de activităţi va marca însemnătatea evenimentelor de mediu, va cuprinde prezentări pregătite de elevi şi va include o vizită de cunoaştere a modului de funcţionare, a proceselor şi tehnologiilor de tratare a apei. Acţiuni similare se vor desfăşura şi în şcolile din perimetrul RBDD.” (via GreenReport).
Acum sa vedem unde ne situam de fapt.
La jumătatea Decadei Internaţionale pentru Acţiune a ONU, intitulată “Apă pentru viaţă: 2005-2015″, Organizaţia Mondială a Sănătăţii publică datele la nivel mondial despre calitatea apei, accesul la apă potabilă şi calitatea sistemelor sanitare. Scopul programului mondial “Apă pentru viaţa” era ca în 10 ani să reducă la jumătate numărul de oameni fără acces la apă potabilă şi instalaţii sanitare de bază.
Citeste/descarca aici raportul OMS 2010
Citeste despre Decada Internaţionala pentru Acţiune
Folosind datele culese din 1990 pana in 2008, se estimează că targetul referitor la apă potabilă se va atinge sau chiar depăşi, dar nu şi cel care îşi propune îmbunătăţirea situaţiei instalaţiilor sanitare.
Câteva cifre:
Lipsurile cele mai mari se înregistrează în continuare în Africa la sud de Sahara şi în sudul Asiei, în special în zonele rurale unde sub 60%, respectiv sub 40% dintre locuitori au acces la vreun fel de instalaţie sanitară oricât de rudimentară, iar numai 25% dintre oameni beneficiază de instalaţii care colectează reziduurile (adică nu le evacuează în mediul înconjurător). În privinţa apei potabile: peste 50% din africanii de la sud de Sahara din mediul rural nu au acees la aşa ceva; în aceeaşi situaţie se află şi 20% dintre asiaticii din mediul rural . Pe scurt: din populaţia rurală la nivel global 22% încă nu are acces la apă curată şi 47% nu foloseste instalaţii sanitare care să capteze reziduurile (29% nu foloseste deloc…)
Cele două aspecte sunt interdependente: atât timp cât reziduurile nu sunt captate, apa va fi contaminată. Pare să fie o problemă fără sfârşit în special în ţările africane, unde poluarea atinge cote extreme: oamenii sunt obligaţi să bea o apă care cu siguranţă îi va îmbolnăvi. Chiar dacă microorganismele sunt distruse prin fierbere, rămân substanţele nocive care nu pot fi eliminate.
Deşi listată în categoria “Ţări dezvoltate” în raport, ţara noastră se prezintă cu următoarele date:
Ziceam că România e trecută la “Ţări dezvoltate” – ei bine, pentru categoriile menţionate aici procentele sunt 96-98% pentru mediul rural şi 100% pentru mediul urban. Cred că tocmai am demonstrat statistic că România nu e tocmai o ţară dezvoltată nici când vorbim de necesităţi fundamentale. Lipsa datelor legate de accesul la apa potabila e socanta. O fi avand vreo legatura, chiar si marginala, cu faptul ca pana si statiile de epurare ale marilor orase sunt sub standardele UE?
Faţă de anul 1990, progresele din zonele defavorizate ale lumii sunt evidente. Totuşi, chiar dacă obiectivele programului sunt atinse, tot vor fi 1,7 miliarde de oameni care n-au acces la instalaţii sanitare şi 700 de milioane fără apă potabilă în 2015. Sunt condiţii pe care le luăm de bune şi fără care nu ne imaginăm că am putea trăi, în timp ce vieţile tuturor acestor oameni depind de ele. Probabil până atunci discrepanţele dintre “lumi” se vor adânci încă şi mai tare.
[ Imagini via: topnews | scienceacross.org ]
Articole asemanatoare: