Ursul carpatin, victima „depasirilor la hectar”
„Recolta” de ursi
350 de ursi asteapta sa-si dea duhul sub gloante, odata cu deschiderea sezonului de vanatoare din 2010. Daca in alte tari ursii aproape ca au disparut si UE interzice vanarea lor, in Romania Ministerul Mediului stabileste anual un maxim de interventie pentru populatia de urs, considerata prea numeroasa. Numarul de animale ucise este rezumat scurt si cinic sub sintagma „cota de recolta”.
Organizatia WWF Dunare-Carpati a atras deja atentia ca tara noastra nu are derogarea necesara de la Comisia Europeana pentru a practica vanatoarea de ursi, mai ales ca Ursus arctos este specie protejata de interes comunitar. In schimb, in 2005, Ministerul Agriculturii si Ministerul Mediului au incropit un Plan de Management si Actiune al Ursului, criticat deja in presa, care sustine ca este necesar ca ursii sa fie tinuti sub control prin vanare. In acest sens, a fost invocat articolul 9 al Conventiei de la Berna care permite vanatoarea pentru protectia faunei, pentru evitarea pagubelor aduse animalelor domestice si pentru asigurarea securitatii si sanatatii populatiei. Conform WWF Dunare-Carpati, planul este foarte sumar, nu detaliaza actiunile prevazute, nu include responsabili, termene de realizare si nici buget alocat.
Ursi numarati pe degete
Tratamentul de care „se bucura” ursul la noi in tara are asadar justificare oficiala. La baza recomandarii de starpire a exemplarelor „in plus” sta o metoda de numarare a indivizilor care indica o veritabila aglomeratie de ursi carpatini.
Nu degeaba Romania apare ca detinand a doua cea mai mare populatie ursina din Europa. Datele despre ursi vin dintr-o singura sursa, de la Institutul de Cercetari in Amenajari Silvice (ICAS), iar procedura de evaluare nu a fost inca revizuita si este contestabila, afirma Luminita Tanasie, presedintele WWF Dunare-Carpati. In replica, dr. Ovidiu Ionescu, fost director stiintific la ICAS, ii invita pe cei care nu agreeaza procedura in vigoare sa ofere o alternativa viabila si fonduri pentru implementarea ei. El a explicat pentru „Green Report” cum realizeaza statul inventarierea ursilor in Romania.
In primavara, cand ies ursii din barlog, urmele lor se masoara pe zapada, cu precizie de plus minus 1-2 cm, inregistrandu-se atat lungimea, cat si latimea labei, acolo unde se imprima mai bine. Urmele cu aceeasi marime a labei sunt considerate a apartine unui singur individ”. Cu precizarea ca sunt zeci de mii de urme de contorizat si aproape 800 de fonduri de vanatoare in care se afla ursi, Ionescu ne-a spus ca peste tot exista un padurar care are obligatia de serviciu sa noteze toti pasii pe care-i fac ursii prin paduri. Concluzia? „Cifra minima a ursilor existenti in Carpati este considerata a fi de minim 6.000, a indicat Ovidiu Ionescu.
Erori cata frunza, cata iarba…
„Metoda de evaluare a ursilor din Romania poate da erori foarte mari”, afirma Silviu Chiriac, coordonatorul a trei proiecte LIFE de conservare a carnivorelor mari si cercetator la Agentia de Mediu Vrancea. Motivul este dat de comportamentul specific al ursului, care parcurge distante mari in cautarea hranei. „Exista riscul ca acelasi individ sa fie numarat de 2-3 ori in cadrul aceleiasi activitati de evaluare a populatiei de ursi”, avertizeaza Chiriac. „Nu cred ca metoda urmelor este de incredere”, afirma si Victor Watkins, presedintele Societatii Mondiale pentru Protectia Animalelor (WSP A) din Marea Britanie.
„Poti sa vezi doua urme la 10 kilometri distanta una fata de cealalta si sa crezi ca sunt doi ursi diferiti, dar de fapt sa fie doar unul. La final, la numaratoare iti da 100 de ursi, cand in realitate sunt 10”. Specialistul britanic recomanda folosirea markerilor ADN pentru a contoriza corect. El crede in importanta unor informatii clare, neechivoce, referitoare la numarul de ursi, pentru a efectua un management adecvat al lor. De cealalta parte, Ovidiu Ionescu sustine ca, in cazul unei populatii atat de mari, nu conteaza atat de mult datele exacte despre cati ursi sunt. „Mai important este sa stii tendinta populatiei, iar la noi este stabila. Analizele genetice costa, ideal ar fi sa se faca la nivel de tara”.
Text de Ileana Magureanu, continuarea articolului aici.
[ Sursa: www.greenreport.ro ]
TweetRecomandă prietenilor tăi acest articol:
Articole asemanatoare:
